Prețurile materialelor cresc: ce permite contractul de construcție și ce nu

Cine poartă riscul de preț?

În principiu, riscul îi revine executantului (Auftragnehmer). La întocmirea ofertei, acesta estimează costurile materialelor și ale manoperei până la finalizarea lucrărilor. Beneficiarul plătește prețul convenit, acesta fiind principiul prețului fix sau forfetar.

§ 2 alin. 7 nr. 1 VOB/B spune clar: Dacă s-a convenit ca remunerație a prestației o sumă forfetară, remunerația rămâne neschimbată. Dacă pe parcurs se schimbă doar costurile de procurare, aceasta nu este un motiv pentru modificarea prețului.

Când este totuși posibilă o ajustare?

1. Abatere semnificativă a prestației

Dacă prestația executată se abate semnificativ de la prestația prevăzută în contract, astfel încât menținerea sumei forfetare nu este rezonabilă, la cerere există o compensație, ținând seama de costurile suplimentare sau reduse (§ 2 alin. 7 nr. 1 teza 2 VOB/B, cu trimitere la § 313 BGB). Punctul de plecare sunt bazele stabilirii prețului.

Aceasta privește modificările prestației, nu creșterile generale de prețuri.

2. Modificarea cantității sau a prestației

La contractele cu preț unitar, se aplică prețul unitar contractual dacă cantitatea executată se abate cu cel mult 10 procente. Pentru depășirea care trece de 10 procente, la cerere trebuie convenit un preț nou, ținând seama de costurile suplimentare sau reduse (§ 2 alin. 3 nr. 1 și 2 VOB/B). La subdepășire se aplică o regulă privind majorarea prețului unitar (nr. 3).

Pentru prestații modificate sau suplimentare se aplică § 2 alin. 5 și 6 VOB/B (formarea unui preț nou, anunțarea la timp a pretenției de remunerație suplimentară la prestații suplimentare). În contractul BGB, §§ 650b și 650c BGB reglementează dreptul de dispoziție și ajustarea remunerației după costurile efectiv necesare, cu suplimente rezonabile. Mai multe la Nachtrag în contractul de construcție.

3. Perturbarea bazei contractului (§ 313 BGB)

Dacă împrejurările care au devenit baza contractului s-au schimbat grav după încheierea contractului, iar părțile nu ar fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat cu alt conținut, se poate cere ajustarea, în măsura în care uneia dintre părți nu i se poate cere, ținând seama de toate împrejurările, în special de repartizarea riscului prin contract sau prin lege, să se țină de contractul neschimbat.

Aceasta este excepția. Creșterile de prețuri fac parte din riscul antreprenorial normal. O ajustare intervine doar în cazul unor evoluții neobișnuite, iar atunci pragurile sunt înalte. Dacă clauzele de ajustare sunt convenite sau excluse, aceasta contează la repartizarea riscului.

Clauzele de ajustare: instrumentul potrivit

O clauză de ajustare a prețului leagă remunerația de evoluția prețurilor. Se deosebesc:

• Clauza de ajustare a prețului materialelor: se referă la anumite materiale (de exemplu oțel, cupru, materiale izolante).
• Clauza de ajustare a salariilor: se referă la modificările salariilor din contractele colective.

Autoritățile publice le folosesc după principii fixe: manualul federal de atribuire (Vergabehandbuch des Bundes) prevede o clauză de ajustare a prețului materialelor, de exemplu, atunci când materialele sunt deosebit de sensibile la preț, intervalul dintre ofertă și finalizare este de cel puțin 10 luni (în caz excepțional motivat 6 luni), iar ponderea costurilor materialelor atinge cel puțin 1 procent din valoarea estimată a comenzii (VHB Bund, principii privind prețurile). Acestea sunt prevederi pentru construcții federale, care îi leagă pe beneficiarii privați doar dacă sunt incluse în contract. Sunt însă o bună orientare pentru propriile clauze.

O clauză utilizabilă reglementează:

1. Ce materiale sunt cuprinse.
2. Prețul de bază și data de referință (de exemplu prețul din ziua depunerii ofertei).
3. Ce indice sau ce dovadă se aplică (indice al prețurilor producătorilor, factură de la furnizor).
4. Pragul (de la ce modificare se ajustează prețul) și perioada.
5. Obligația de dovadă.
6. Decontarea (suplimente, TVA).

Protecție în ofertă

Înainte de a trimite o ofertă:

• Limitați perioada de valabilitate a ofertei: „Oferta este valabilă până la …”. Cu cât această perioadă este mai lungă, cu atât crește riscul.
• Rezervă de preț pentru materiale cu fluctuații puternice, dacă clientul o acceptă.
• Termene de livrare și termene realiste. O întârziere poate însemna un risc suplimentar.
• Poziții de materiale evidențiate separat, ca modificările să poată fi urmărite.
• Propuneți o clauză de ajustare, mai ales la durate lungi de execuție.

Și lanțul de aprovizionare?

Dacă materialul nu este disponibil la livrare, aceasta este, în principiu, riscul de procurare al executantului. O împiedicare vine în discuție doar dacă cauza se află în sfera de risc a beneficiarului sau este vorba de forță majoră (§ 6 alin. 2 VOB/B). Despre aceasta și despre notificare: Behinderungsanzeige.

După încheierea contractului: cum procedați

1. Citiți contractul: preț fix, preț forfetar, clauză de ajustare, rezervă de preț?
2. Clarificați cauza: doar creștere de preț sau modificare a prestației?
3. Luați legătura: negociați obiectiv, prezentați dovezi (prețuri de la furnizori, indice).
4. Convenți în scris: Nachtrag sau modificare a contractului.
5. Fără înțelegere: verificare juridică, înainte de a opri lucrările.

Întrebări frecvente

Surse și actualitate

• § 2 alin. 3, 5, 6 și 7 VOB/B – Remunerația (versiunea 2016, verificate în corpusul BauWalker față de textul normei)
• § 6 alin. 2 VOB/B – Împiedicarea
• § 313 BGB – Perturbarea bazei contractului
• §§ 650b, 650c BGB – Dreptul de dispoziție, ajustarea remunerației
• VHB Bund (versiunea de lectură 2023), principii privind rezervele de preț și clauzele de ajustare a prețului materialelor. Prevedere administrativă pentru construcții federale, nu lege.
• Data actualizării: 19.10.2026. Jurisprudența privind ajustarea conform § 313 BGB în caz de salturi de preț nu a fost analizată aici.
• Citatele din norme sunt prezentate în traducere; versiunea germană este cea decisivă.